1
00:00:07,360 --> 00:00:09,360
[Powered by Google Translate] Să vorbim despre tablouri.

2
00:00:09,360 --> 00:00:12,780
Deci, de ce ne-ar dori vreodată să utilizați tablouri?

3
00:00:12,780 --> 00:00:17,210
Ei bine, hai să presupunem că aveți un program de care are nevoie pentru a stoca 5 ID-uri studențești.

4
00:00:17,210 --> 00:00:21,270
Ar putea părea rezonabil să aibă 5 variabile separate.

5
00:00:21,270 --> 00:00:24,240
Din motive vom vedea într-un pic, vom începe numărarea de la 0.

6
00:00:24,240 --> 00:00:30,700
Variabilele vom avea vor fi id0 int, int ID1, și așa mai departe.

7
00:00:30,700 --> 00:00:34,870
Orice logica dorim pentru a efectua pe un ID de student va trebui să fie copiate și lipite

8
00:00:34,870 --> 00:00:36,870
pentru fiecare dintre aceste ID-uri studențești.

9
00:00:36,870 --> 00:00:39,710
Dacă vrem să verificați care elevii se întâmplă să fie în CS50,

10
00:00:39,710 --> 00:00:43,910
vom trebui mai întâi pentru a verifica dacă id0 reprezintă student în curs.

11
00:00:43,910 --> 00:00:48,070
Apoi să facă același lucru pentru elev următoare, vom avea nevoie să copiați și să inserați codul pentru id0

12
00:00:48,070 --> 00:00:54,430
și să înlocuiască toate aparițiile de id0 cu ID1 și așa mai departe pentru ID2, 3, și 4.

13
00:00:54,430 --> 00:00:57,560
>> De îndată ce veți auzi de care avem nevoie pentru a copia și lipi,

14
00:00:57,560 --> 00:01:00,440
ar trebui să începi să te gândești că nu există o soluție mai bună.

15
00:01:00,440 --> 00:01:05,360
Acum, ce se întâmplă dacă vă dați seama că nu aveți nevoie de ID-uri de 5 studenți, ci mai degrabă 7?

16
00:01:05,360 --> 00:01:09,570
Ai nevoie pentru a merge înapoi în codul sursă și se adaugă într-o id5, o ID6,

17
00:01:09,570 --> 00:01:14,260
și să copiați și să lipiți logica pentru a verifica dacă ID-urile aparțin clasei de aceste 2 ID-uri noi.

18
00:01:14,260 --> 00:01:19,600
Nu este nimic conectarea toate aceste ID-uri împreună, și astfel nu există nici o modalitate de a pune

19
00:01:19,600 --> 00:01:22,040
program pentru a face acest lucru pentru ID-urile de la 0 la 6.

20
00:01:22,040 --> 00:01:26,120
Ei bine, acum iti dai seama ca ai 100 de ID-uri de studenți.

21
00:01:26,120 --> 00:01:30,770
A început să pară mai puțin de ideal dacă doriți să trebuie să declare separat fiecare dintre aceste ID-uri,

22
00:01:30,770 --> 00:01:33,760
și să copiați și lipiți orice logică pentru aceste ID-uri noi.

23
00:01:33,760 --> 00:01:38,380
Dar poate suntem hotărâți, și o facem pentru toți 100 de elevi.

24
00:01:38,380 --> 00:01:42,240
Dar ce se întâmplă dacă nu știi câți elevi există, de fapt sunt?

25
00:01:42,240 --> 00:01:47,320
Există doar unii studenți n și programul dumneavoastră trebuie să solicite utilizatorului ce n este.

26
00:01:47,320 --> 00:01:50,250
Uh oh. Acest lucru nu este de gând să lucreze foarte bine.

27
00:01:50,250 --> 00:01:53,820
Programul tău funcționează numai pentru un numar constant de studenți.

28
00:01:53,820 --> 00:01:57,520
>> Rezolvarea tuturor acestor probleme este frumusetea de matrice.

29
00:01:57,520 --> 00:01:59,930
Deci, ce este o matrice?

30
00:01:59,930 --> 00:02:04,480
În unele limbaje de programare un tip de matrice ar putea fi capabil să facă un pic mai mult,

31
00:02:04,480 --> 00:02:09,960
dar aici ne vom concentra pe structura de bază de date matrice așa cum veți vedea în C.

32
00:02:09,960 --> 00:02:14,030
O matrice este doar un bloc mare de memorie. Asta e tot.

33
00:02:14,030 --> 00:02:17,770
Atunci când spunem că nu avem un tablou de 10 intregi, ca doar înseamnă că avem ceva bloc

34
00:02:17,770 --> 00:02:20,740
de memorie, care este suficient de mare pentru a deține 10 numere întregi separate.

35
00:02:29,930 --> 00:02:33,410
Presupunând că un număr întreg este de 4 octeți, aceasta înseamnă că o serie de 10 numere întregi

36
00:02:33,410 --> 00:02:37,180
este un bloc continuu de 40 de octeți în memorie.

37
00:02:42,660 --> 00:02:46,280
Chiar și atunci când utilizați tablouri multidimensionale, pe care nu vom merge in pentru a aici,

38
00:02:46,280 --> 00:02:49,200
este încă doar un bloc mare de memorie.

39
00:02:49,200 --> 00:02:51,840
Notația multidimensională este doar o comoditate.

40
00:02:51,840 --> 00:02:55,640
Dacă aveți un 3 de 3 matrice multidimensional al întregi,

41
00:02:55,640 --> 00:03:00,650
atunci programul va trata într-adevăr la fel ca pe un bloc mare de 36 de octeți.

42
00:03:00,650 --> 00:03:05,460
Numărul total de numere întregi este de 3 ori 3, și fiecare număr întreg durează până la 4 octeți.

43
00:03:05,460 --> 00:03:07,750
>> Să aruncăm o privire la un exemplu de bază.

44
00:03:07,750 --> 00:03:10,660
Putem vedea aici 2 moduri diferite de declarare a tablourilor.

45
00:03:15,660 --> 00:03:18,580
Va trebui să comenteze 1 din ele afară pentru a compila programul

46
00:03:18,580 --> 00:03:20,900
deoarece ne pronunțăm x de două ori.

47
00:03:20,900 --> 00:03:25,140
Vom arunca o privire la unele dintre diferențele dintre aceste 2 tipuri de declarații într-un pic.

48
00:03:25,140 --> 00:03:28,560
Ambele aceste linii declară o serie de N dimensiune,

49
00:03:28,560 --> 00:03:30,740
în cazul în care ne-am # define N, 10.

50
00:03:30,740 --> 00:03:34,460
Am putea la fel de ușor au cerut utilizator pentru un întreg pozitiv

51
00:03:34,460 --> 00:03:37,250
și utilizate ca întreg și o serie de elemente din gama noastră.

52
00:03:37,250 --> 00:03:41,960
Vrei exemplul nostru ID-ul de student înainte, acest lucru este un fel de declarare complet separat de 10

53
00:03:41,960 --> 00:03:49,000
variabile imaginare, x0, x1, x2, și așa mai departe până la xN-1.

54
00:03:57,270 --> 00:04:00,840
Ignorarea liniile pe care le declara matrice, observați parantezele pătrate intacte

55
00:04:00,840 --> 00:04:02,090
în interiorul pentru bucle.

56
00:04:02,090 --> 00:04:09,660
Când ne-am scrie ceva de genul x [3], pe care voi citi la fel de suport x 3,

57
00:04:09,660 --> 00:04:13,090
vă puteți gândi la ea ca cere imaginar x3.

58
00:04:13,090 --> 00:04:17,519
Aviz decât cu o serie de dimensiune N, acest lucru înseamnă că numărul interiorul paranteze,

59
00:04:17,519 --> 00:04:22,630
pe care vom numi indicele, poate fi orice, de la 0 la N-1,

60
00:04:22,630 --> 00:04:25,660
care este un total de indici N.

61
00:04:25,660 --> 00:04:28,260
>> Să se gândească la modul în care acest fapt de lucrări

62
00:04:28,260 --> 00:04:31,260
amintiți-vă că matrice este un bloc mare de memorie.

63
00:04:31,260 --> 00:04:37,460
Presupunând că un număr întreg este de 4 octeți, x întregului set este un bloc de memorie 40 octet.

64
00:04:37,460 --> 00:04:41,360
Deci x0 se referă la primele 4 bytes de bloc.

65
00:04:45,810 --> 00:04:49,230
X [1] se referă la următoarele 4 octeți și așa mai departe.

66
00:04:49,230 --> 00:04:53,760
Acest lucru înseamnă că la începutul lui x este tot programul vreodată nevoie pentru a ține evidența.

67
00:04:55,660 --> 00:04:59,840
Dacă doriți să utilizați x [400], apoi programul știe că acest lucru este echivalent

68
00:04:59,840 --> 00:05:03,460
la doar 1,600 octeți de la începutul lui x.

69
00:05:03,460 --> 00:05:08,780
De unde vom lua 1600 octeți de la? E doar de 400 de ori 4 bytes pe întreg.

70
00:05:08,780 --> 00:05:13,170
>> Înainte de a trece mai departe, este foarte important să realizăm că, în C

71
00:05:13,170 --> 00:05:17,080
nu există nici punerea în aplicare a indicelui pe care le folosim în matrice.

72
00:05:17,080 --> 00:05:23,180
Blocul nostru de mare este la numai 10 numere întregi lung, dar nimic nu va țipa la noi, dacă vom scrie x [20]

73
00:05:23,180 --> 00:05:26,060
sau chiar x [-5].

74
00:05:26,060 --> 00:05:28,240
Indicele nu are nici măcar să fie un număr.

75
00:05:28,240 --> 00:05:30,630
Acesta poate fi orice expresie arbitrară.

76
00:05:30,630 --> 00:05:34,800
În programul pe care îl utiliza i variabila de bucla pentru a indexa în matrice.

77
00:05:34,800 --> 00:05:40,340
Acesta este un model foarte comun, looping de la i = 0 la lungimea de matrice,

78
00:05:40,340 --> 00:05:43,350
și apoi i folosind ca index pentru matrice.

79
00:05:43,350 --> 00:05:46,160
În acest fel vă în mod eficient bucla pentru întreaga rețea,

80
00:05:46,160 --> 00:05:50,600
și aveți posibilitatea să atribuiți fie la fața locului, în fiecare matrice sau să-l utilizați pentru unele calcul.

81
00:05:50,600 --> 00:05:53,920
>> În prima bucla de, am începe de la 0,

82
00:05:53,920 --> 00:05:58,680
și așa se va atribui la fața locului 0 în matrice, valoarea 0 ori 2.

83
00:05:58,680 --> 00:06:04,370
Apoi am incremente, și am atribui primul loc în matrice valorii de 1 ori 2.

84
00:06:04,370 --> 00:06:10,170
Apoi m-am trepte din nou și așa mai departe, până vom atribui în poziția N-1 în matrice

85
00:06:10,170 --> 00:06:13,370
valoarea N-1 ori 2.

86
00:06:13,370 --> 00:06:17,810
Deci, am creat un tablou cu primele 10 numere chiar.

87
00:06:17,810 --> 00:06:21,970
Poate că ar fi fost echilibreaza un pic mai bine pentru nume variabila decât x,

88
00:06:21,970 --> 00:06:24,760
dar care ar fi dat la o parte lucrurile.

89
00:06:24,760 --> 00:06:30,210
A doua pentru bucla, apoi imprimă doar valorile pe care le-am deja stocate în interiorul tabloului.

90
00:06:30,210 --> 00:06:33,600
>> Să încercați să executați programul cu ambele tipuri de declarații de matrice

91
00:06:33,600 --> 00:06:36,330
și să ia o privire la ieșirea din program.

92
00:06:51,450 --> 00:06:57,020
În ceea ce putem vedea, programul se comporta la fel pentru ambele tipuri de declarații.

93
00:06:57,020 --> 00:07:02,230
Să aruncăm o privire la, de asemenea, ce se întâmplă dacă vom schimba bucla primul să nu se oprească la N

94
00:07:02,230 --> 00:07:05,040
ci spune mai degrabă 10.000.

95
00:07:05,040 --> 00:07:07,430
Dincolo de sfârșitul matrice.

96
00:07:14,700 --> 00:07:17,210
Hopa. Poate că ați văzut asta înainte.

97
00:07:17,210 --> 00:07:20,440
O eroare de segmentare înseamnă programul dumneavoastră prăbușit.

98
00:07:20,440 --> 00:07:24,430
Ai începe să vedeți aceste atunci când atingeți zonele de memorie pe care nu ar trebui să fie tangente.

99
00:07:24,430 --> 00:07:27,870
Aici ne ating 10,000 de locuri, dincolo de începutul lui x,

100
00:07:27,870 --> 00:07:31,920
care, evident, este un loc în memorie nu trebuie să ne atingă.

101
00:07:31,920 --> 00:07:37,690
Deci, cele mai multe dintre noi, probabil, nu ar pune accidental 10000 în loc de N,

102
00:07:37,690 --> 00:07:42,930
dar ce se întâmplă dacă facem ceva mai subtil ca spun de scriere mai mică sau egală cu N

103
00:07:42,930 --> 00:07:46,830
în stare de buclă pentru ca spre deosebire de mai puțin de N.

104
00:07:46,830 --> 00:07:50,100
Amintiți-vă că o matrice are doar indici de la 0 la N-1,

105
00:07:50,100 --> 00:07:54,510
ceea ce înseamnă că indicele N este dincolo de sfârșitul matrice.

106
00:07:54,510 --> 00:07:58,050
Programul nu s-ar putea prăbuși în acest caz, dar este încă o eroare.

107
00:07:58,050 --> 00:08:01,950
De fapt, această eroare este atât de comună că are nume propriu,

108
00:08:01,950 --> 00:08:03,970
un off de 1 eroare.

109
00:08:03,970 --> 00:08:05,970
>> Asta e. pentru elementele de bază.

110
00:08:05,970 --> 00:08:09,960
Deci, ce sunt diferențele majore între cele 2 tipuri de declarații de matrice?

111
00:08:09,960 --> 00:08:13,960
O diferență este în cazul în care bloc mare de memorie merge.

112
00:08:13,960 --> 00:08:17,660
În prima declarație, pe care-l sun pe tipul de suport-matrice,

113
00:08:17,660 --> 00:08:20,300
deși acest lucru nu este deloc un nume convențional,

114
00:08:20,300 --> 00:08:22,480
se va merge pe stivă.

115
00:08:22,480 --> 00:08:27,450
Întrucât, în al doilea, pe care le voi numi de tip pointer-matrice, se va merge pe movila.

116
00:08:27,450 --> 00:08:32,480
Acest lucru înseamnă că, atunci când se întoarce funcția, matricea suportul va fi automat dealocate,

117
00:08:32,480 --> 00:08:36,419
întrucât, trebuie să apelați în mod explicit gratuit de pe matrice indicatorul

118
00:08:36,419 --> 00:08:38,010
sau altceva aveți o scurgere de memorie.

119
00:08:38,010 --> 00:08:42,750
În plus, suportul matrice nu este de fapt o variabilă.

120
00:08:42,750 --> 00:08:45,490
Acest lucru este important. E doar un simbol.

121
00:08:45,490 --> 00:08:49,160
Vă puteți gândi la ea ca la o constantă că compilatorul alege pentru tine.

122
00:08:49,160 --> 00:08:52,970
Acest lucru înseamnă că nu putem face ceva de genul x + + cu tipul de suport,

123
00:08:52,970 --> 00:08:56,240
deși acest lucru este perfect valabil cu tipul pointer.

124
00:08:56,240 --> 00:08:58,270
>> Tipul de pointer este o variabilă.

125
00:08:58,270 --> 00:09:01,510
Pentru tip pointer, avem 2 blocuri separate de memorie.

126
00:09:01,510 --> 00:09:06,060
Variabila x în sine este stocată în stivă și este doar un indicator unic,

127
00:09:06,060 --> 00:09:08,620
dar bloc mare de memorie sunt stocate pe heap.

128
00:09:08,620 --> 00:09:11,010
Variabila x pe stiva stochează doar adresa

129
00:09:11,010 --> 00:09:14,010
de bloc mare de memorie pe heap.

130
00:09:14,010 --> 00:09:17,370
O implicație a acestui fapt este cu dimensiunea de operator.

131
00:09:17,370 --> 00:09:22,480
Dacă vă întrebați pentru dimensiunea de matrice suport, acesta va da dimensiunea de bloc mare de memorie,

132
00:09:22,480 --> 00:09:24,620
ceva de genul 40 octeți,

133
00:09:24,620 --> 00:09:26,920
dar dacă vă întreb pentru dimensiunea de tip pointer de matrice,

134
00:09:26,920 --> 00:09:32,740
acesta va da dimensiunea variabila x în sine, care, pe aparatul este probabil doar 4 octeți.

135
00:09:32,740 --> 00:09:36,530
Utilizarea de tip pointer-matrice, este imposibil de a solicita în mod direct de

136
00:09:36,530 --> 00:09:38,530
dimensiunea de bloc mare de memorie.

137
00:09:38,530 --> 00:09:42,530
Acest lucru nu este, de obicei, de mult o restricție, deoarece am foarte rar doresc dimensiunea

138
00:09:42,530 --> 00:09:46,980
din bloc mare de memorie, și putem calcula, de obicei, aceasta în cazul în care avem nevoie de ea.

139
00:09:46,980 --> 00:09:51,490
>> În cele din urmă, matrice suportul se întâmplă pentru a ne oferi o comandă rapidă pentru inițializarea unei matrice.

140
00:09:51,490 --> 00:09:56,130
Să vedem cum am putea scrie primele 10 numere întregi, chiar folosind initilization de comenzi rapide.

141
00:10:11,220 --> 00:10:14,470
Cu gama indicatorul, nu există o modalitate de a face o comandă rapidă de genul asta.

142
00:10:14,470 --> 00:10:18,120
Aceasta este doar o introducere la ceea ce puteți face cu tablouri.

143
00:10:18,120 --> 00:10:20,990
Ele arată în aproape fiecare program pe care il scrie.

144
00:10:20,990 --> 00:10:24,390
Sperăm că puteți vedea acum o modalitate mai bună de a face un exemplu carduri de student

145
00:10:24,390 --> 00:10:26,710
de la începutul videoclipului.

146
00:10:26,710 --> 00:10:29,960
>> Numele meu este Rob Bowden, iar acest lucru este CS50.